Aceasta poveste mi-a placut foarte mult si va rog si pe voi sa o citit!!!!!
Când eşti singur, fără să vrei, cauţi compania altor oameni. Unii îşi caută greşit noii prieteni.
Kyra nu avea prieteni şi nici nu o deranja acest lucru. Pretindea că totul este ok. Nimeni care să o
enerveze şi făcea ceea ce dorea şi când vroia. Problema pe care o avea, în urma acestei opţiuni, era
că dispunea de prea mult timp liber. Timp care trebuia umplut cu ceva.
Studentă fiind, nu dispunea de un buget prea mare, aşa că s-a hotărât să-şi caute ceva de
lucru. Ceva care să o oblige să intre în contact cu oamenii, dar care nu îi cerea să discute cu adevărat
cu aceştia. Aşa a ajuns în faţa barului de noapte Black Sun. A mai fost chelnăriţă în satul ei de
baştină. Aşa că nu era ceva absolut nou pentru ea. Bacşişul era, de obicei, suficient şi avea şi ea o
preocupare.
Nu-i plăcea să recunoască faptul că, într-un fel ciudat căuta exact lucrul de care fugea:
apropierea de alţi oameni. În prima zi de lucru a observat de ce întreaga încăpere i se părea criptică.
Black Sun era locul de întâlnire a mai multor fani ai vampirilor. Prima impresie fu: dezaxaţi. Cum putea
un om normal să se comporte în aşa un hal: haine strâmte de pe vremea când Vogue nici nu se
publica, machiaj mortuar şi lentile de contact înspăimântătoare.
Cel mai şocată fu când şeful îi dădu hainele ei de lucru: o vestimentaţie asemănătoare cu
cea a clienţilor, doar că ea se simţea precum o târfă în corsetul mult prea strâmt şi decoltat. O colegă
îi făcu machiajul şi era pregătită să vândă Bloody Mary, băutura preferată a pseudo-vampirilor.
La început nu credea că va înţelege vreodată fascinaţia acelor oameni pentru vampirism,
dar curând se împrieteni cu câţiva dintre aceştia şi lucrurile se schimbară. Aceştia îi povestiră despre
vampiri autentici care mişună pe străzi şi seduc trecătorii. Kyra zâmbea doar. Cum adică vampiri
autentici? Aşa ceva nu există. Totul este doar un produs al minţii unor oameni speriaţi din vremuri de
mult apuse, care nu îşi puteau explica nişte fenomene fizice şi chimice.
În acel moment făcu ceva ce nu credea că va face vreodată: a făcut un compromis cu
propria persoană şi acceptă existenţa acestor creaturi. Era cu mult mai simplu să crezi. Era acceptată
în noul cerc de prieteni. Serile ei nu mai erau plicticoase. Totul părea să intre în normal, un normal pe
care ea îl respingea nu cu mult timp în urmă.
Şi uite aşa se calcă principiile în picioare când simţi că noile împrejurări îţi fac bine. Unul din
grupul lor chiar se îndrăgosti de ea şi îi procura tot felul de accesorii vampirice: şerveţele de mătase,
lumânări parfumate şi petale uscate de trandafiri. Totul se potrivea cu profilul vampirului romantic. I se
părea simpatic şi intră în acest joc.
Nopţile deveneau zile şi se obişnui cu schimbul de noapte. În momentul în care se simţea
sigură pe viaţa pe care o ducea apăru ceva ce îi dereglă simţurile. O prezentă. O umbră care se
strecura printre clienţii barului. Ceva ce căuta o pradă.
Observă acea prezenţă mai multe nopţi la rând, dar considera că erau doar halucinaţii
provocate de poveştile care le umpleau serile şi iarba pe care tocmai o fumase. În acea noapte, însă,
totul era diferit. Simţea că umbra nu mai mişuna, ci se opri undeva în mijlocul mulţimii, urmărind-o cum
mixa cocktail-uri. Nu putea defini nici un contur, doar ceva întunecat ce o privea. Era sigură că era
cineva acolo. Cineva care o fixa cu privirea.
Din acea seară nu a mai avut linişte. Tot timpul simţea acea umbră urmărind-o oriunde
mergea. Se simţea în siguranţă doar când noii prieteni se aflau în preajma ei. Pentru a nu rămâne
singură, participa la fiecare prostie pe care aceştia o făceau. Într-o noapte, după ce termină ea lucrul,
ieşiră cu maşina din oraş şi intrară într-o pădure. Acolo, spuneau ei, că se strângeau să ţină slujbe
negre pentru diavol. Acolo ridicau ei incantaţii pentru vampirii din toată lumea să vină şi să le dea viaţă
veşnică.
Kyra era îngrozită, dar tăcea. Făcea totul ce era necesar pentru a nu rămâne singură cu
acea prezenţă. Îmbrăcă şi ea o robă roşie şi aprinse lumânări. Participă la incantaţiile spuse cu voce
tare şi ceea ce cu toţii aşteptau să se întâmple, întârzia să se întâmple. În timp ce cuvintele ei repetau
pe cele rostite de şeful grupului, simţi cum ceva se strecură sub roba ei. Îi putea simţi respiraţia
cadaverică şi trupul atingându-i pielea.
După terminarea rugăciunii, urmă o partidă de sex în grup. În timp ce era străpunsă de nici
nu mai ştia cine, bineînţeles în numele stăpânului întunericului, era sigură că acea prezenţă o
urmărea, că îi fura câte o atingere şi poate chiar făcea şi sex cu ea.
După cea experienţă realiză că era moartă. Trebuia să fie moartă pe interior, pentru a
accepta aşa ceva. Din acea noapte îţi jură să se debaraseze de tot ceea ce pentru scurt timp părea un
surogat pentru familie. Realiză că nu era singura studentă care era departe de casă, într-un oraş
străin, simţindu-se singură.
Credea că dacă se eliberează de acel cult satanic, totul avea să revină la normal. Spera ca
acea creatură să uite de prezenţa ei. Dar se înşelă. Oriunde se afla, era sigură că îl putea observa cu
coada ochiului, ascuns după o plantă sau după un raft. Era pretutindeni şi niciunde.
În vis era cel mai groaznic, deoarece se materializa şi efectiv manipula povestea născocită
de mintea ei. Se trezea mereu din câte o urmărire nemiloasă în care putea să-i simtă setea. Era
convinsă că nu îşi imagina acest lucru. Precis era ceva real. Dacă nu, era sigură că înnebunise.
Era un vampir. Ştia acest lucru, deoarece el îi spuse acest lucru.
Aflând adevărul, ştia ce se va întâmpla cu ea. Se va întâmpla ceea ce se întâmpla de obicei
cu cei care ştiu prea multe...
Cu trecerea nopţilor timiditatea creaturii dispărea treptat şi începea să ia o formă materială,
ascunzându-ţi totuşi faţa în întunericul confortabil.
Atacurile erau scurte. Kyra nici nu reuşi să se sperie, că era deja muşcată de vampir.
Încercând să se ridice din pat pentru a fugi la oglindă, observă că este slăbită. Era imposibil ca cineva
să poată bea aşa mult sânge într-un timp aşa scurt. Când reuşi să aprindă becul, descoperi cele două
găuri punctiforme în dreptul arterei.
Era prea mult. Aşa ceva nu este cu putinţă. Toată lumea ar spune că este o nebună, din
afară de...
Dar nu vroia să mai intre în contact cu acele persoane perverse. Nu mai putea să se
întoarcă la cei care făceau lucruri cu care ea nu era de acord. Prefera să intre pe internet şi să discute
cu persoane străine, astfel îşi distrăgea atenţia şi îşi spunea păsul. Prin acest mediu cunoscu şi o altă
studentă interesată de această temă, dar era mult prea sceptică pentru a accepta adevărul. Precis
considera că ea îşi provocase acele răni de al gât într-un act de negare a propriei existenţe.
Nu exista nici o persoană care să înţeleagă prin ce trecea.
Atunci reveni Perce în viaţa ei. Apăru cu un trandafir roşu în faţa uşii ei, dorind să discute cu
ea.
- De ce nu mai vii cu noi, spuse el privind-o de pe scaunul postat în mijlocul camerei. Kyra
se aşeză pe pat, acoperindu-şi trupul într-o pătură.
- Deoarece nu sunt de acord cu ceea ce faceţi.
- Dar ce facem?
- Slujbe satanice, sex în grup. Eu consider că sexul este un lucru prea intim, pentru a-l
împărţi cu persoane străine.
- Nici eu nu sunt de acord cu ei...
- Dar atunci... de ce mai ieşi cu ei?
- Cu cine să ies?
- Caută-ţi alţi prieteni.
- Eu vreau ca tu să fii prietena mea.
Kyra roşi şi îl privi speriată. De ce dorea un băiat aşa frumos să fie cu ea?
- Ştiu că te-am luat prin surprindere, dar presupun că ai observat că te simpatizez de când
ne-am cunoscut.
- Am observat. Credeam că totul este ceva superficial.
- Aş fi aici dacă ar fi aşa?
- Presupun că nu.
Perce se ridică de pe scaun şi se apropie de ea. Se aşeză pe pat alături de ea. Îi atinse faţa
cu degetele lui îngrijite. Îi sărută pleoapele, sprâncenele şi apoi buzele. Kyra se lăsă pe spate şi îl lăsă
pe Perce să îi mângâie trupul, să atingă cele mai intime părţi ale acestuia. Se lăsă dusă de mişcările
ritmice dincolo de negura temerilor cotidiene.
În curând...
Kyra tresări când auzi vocea aceea direct în mintea sa.
- S-a întâmplat ceva, spuse Perce oprindu-se scurt.
- Ai spus ceva?
- Nu. Totul e în ordine?
- Da, spuse ea, sărutându-i buzele. Acesta continuă să îi provoace plăcere. Când totul se
termină, adormiră împreună.
Nici nu observară ploaia care începu, pentru a fi acompaniată de tunete şi fulgere. Kyra se
trezi. Se duse la baie să bea un pahar cu apă. Când reveni un fulger lumină fereastra în care observă
faţa vampirului care o urmărea da atâtea nopţi. Se sperie, dar nu reuşi să ţipe, căci simţi palma lui
Perce acoperindu-i gura. Deodată camera se umplu de restul trupei care o legară şi îi acoperiră gura
cu bandă adezivă.
Kyra se zbătea încercând să ţipe, dar totul era în zadar. Doi o luară pe sus şi o transportară
pe scări. O aruncară pe bancheta din spate a unei maşini. Kyra privi speriată prin jur, încercând să
dea de cineva care să o ajute, să o salveze, dar era singură. Era aşa cum a fost tot timpul. Pe
bancheta din faţă se aşeză Perce lângă şofer. Maşina porni, iar acesta se întoarse pentru a o privi. Îi
mângâie părul ud.
- Ar trebui să fii fericită. Datorită ţie, noi vom deveni vampiri. Te martirizezi pentru ceva
măreţ. Ai crezut că poţi scăpa de noi. De noi nimeni nu scapă... viu.
Maşina se opri şi pentru scurt timp nu se întâmpla nimic. Nimeni nu scoase o vorbă. Sosi şi
a doua maşină. Kyra fu scoasă din maşină şi dusă prin ploaie. Încerca să observe ceva printre fulgere,
dar nu cunoştea locul unde se afla. Peste tot buruieni şi pavaj învechit şi neîngrijit. Apoi nişte trepte de
piatră. Intrară într-o încăpere mare, luminată ici şi colo de câte o lumânare.
Trupul ei tremurând fu aşezat pe un altar din piatră. Deodată figurile răpitorilor dispărură în
întuneric şi nu mai auzi nimic. Încerca să strige – dar gura îi era astupată. Încerca să se elibereze din
frânghiile care îi imobilizau braţele ţi picioarele, dar nu reuşi.
- Este în zadar, spuse cineva. Cineva care o cunoştea, care o bântuia.
- Acum vei fi a mea, aşa cum ai ştiut-o de la început.
Din întuneric se ivi figura acelui bărbat pe care ea îl recunoscu, cu toate că nu îl văzu clar
până în acel moment. Acesta o dezlegă şi îi dezlipi gura.
- Poţi urla dacă vrei. Nimeni nu te va uzi. Când aceasta vru să spună ceva, vampirul se
aruncă asupra ei, şi începu să bea din ea. Foamea lui era aşa de mare încât începu să muşte din
carnea ei fragedă.
Kyra simţea cum trupul ei dispare. Cum nimic nu mai are vreo importanţă. Capul refuza să
mai stea conform minţii şi privirea i se opri asupra ferestrei prin care Lili urmărea îngrozită acest
spectacol.
După ce ospăţul luă sfârşit, grupul de răpitori ieşi din întuneric, fiind fascinaţi de spectacolul
la care participară. Şeful acestora se apropie de vampir şi îşi revendică dreptul.
- Noi ne-am ţinut de cuvânt. Acum tu trebuie să ne dai ceea ce ne-ai promis. Trebuie să ne
faci vampiri.
Pascal îi privi zâmbind.
- Cine vă credeţi voi, să îmi porunciţi mie ce să fac.
- Dar ţi-am adus fata, aşa cum ne-am înţeles.
- Fata aş fi putut să o am din clipa în care am văzut-o pentru întâia oară.
- Ce-i cu toată chestia asta?
- Vroiam să văd cât de departe aţi merge pentru nemurire. Trebuie să spun că m-aţi
dezamăgit. Credeam că sunteţi oameni. Dar nu sunteţi, aşa că nu merită să mai trăiţi.
Ceva nu a ieşit conform planurilor răpitorilor şi aceştia realizară acest lucru. Încercară să se
retragă.
- Dar unde vă grăbiţi? Distracţia de abia a început. Kyra a fost aperitivul. Pascal se năpusti
asupra lor devorându-i instantaneu. Aceştia fugiră disperaţi, dar uşile nu se puteau deschide, iar
obloanele ferestrelor păreau bătute în cuie.
După ce îi omorî te toţi, deschise uşa şi păşi în ploaie. Se dezbrăcă de hainele însângerate
şi urlă în noapte. Ploaia îi spălă urmele muritorilor de pe trup.
